Mergi la cursuri de dezvoltare personala, energie faina, oameni misto, dar parca nu ai mai pleca de acolo…
Ai ramane forever.

Cand am inceput eu sfera dezvoltarii mele personale mai in serios,
am inceput in acelasi timp sa imi construiesc si termenul de „acasa”.

Si acasa poate fi oriunde iti doresti tu sa fie,
poate fi acasa la parintii tai,
poate fi acasa la tine unde te-ai mutat impreuna cu iubita sau sotia,
poate fi acolo unde te-ai nascut.
Acasa este acolo unde vrei tu.

Ma uitam astazi la sfarsitul unui curs ce s-a desfasurat timp de 8 luni
si vedeam la sfarsitul acestuia oameni fericiti,
oameni care isi doreau in continuare sa mai stea in aceasta fericire
si ii cereau trainerului sa mai organizeze intalniri de genul,
sa se mai vada… (ca sa simta fericirea).

Ideea este ca in momentul in care tu lucrezi cu tine,
poate ti-ai gasit si locul,
locul unde sa ii spui acasa si sa fii fericit.
Ei bine atunci, oriunde ai fi, dupa oricata energie, lumina, speranta ai primi de la un curs,
gandul meu in acel moment este:
a fost fain, insa ce vreau acum e sa ajung acasa si sa imi iau sotia in brate, sa ajung in zona mea de liniste…

Acasa pentru mine este locul unde ma duc si imi reincarc bateriile.

Sunt convins ca stii acel sentiment pe care il simti atunci cand mergi acasa la cineva drag,
poate la parinti, la rude,
chiar daca o faci mai rar, e un sentiment aparte.
Ei bine, eu am acest sentiment de fiecare data cand ma indepartez de casa si apoi urmeaza sa ma intorc.

Nu mai e despre „vreau sa mai raman in acea energie misto” in acel curs,
pentru ca imi lipseste ceva.
Ci este despre:
abia astept sa ajung acasa pentru ca sotia abia asteapta sa ma stranga in brate,
poate chiar copiii care vin si te iau in brate,
doar cu o imbratisare care iti face seara mai frumoasa.

Am avut norocul sa imi impartaseasca o prietena astazi urmatorul scenariu:

„Ajungeam acasa si mai stateam in fata portii, 1-2 ore, pe telefon…
In stadiul ala ajunsesem, sa nu imi doresc sa intru in casa.”
Asta in fosta relatie, caci acum este singura si fericita,
pe drumul ei, impreuna cu un minunat pusti de care se bucura atunci cand ajunge acasa.

Si marea mea durere este ca am vazut asta in ochii multor oameni atunci cand s-a incheiat acest curs:
durerea din ochii lor ca se reintorc la ceva ce nu e tocmai acasa.
Cand prietena despre care ti-am zis mai sus imi povestea, de ai sti cu cat drag merg acum acasa…
Ii sclipeau ochii si se vedea bucuria in toate celulele ei.

Insa tu…
Poate va trebui sa iti creezi un nou acasa.
Poate un alt acasa.
Poate il ai deja si te felicit din suflet pentru asta.
Sau pur si simplu sa imbunatatesti acel acasa,
incat sa te intorci cu drag.
Acasa.

Ideea de care iti ziceam mai sus este ca fericirea mea ca om
este sa merg acasa, langa persoanele pe care le iubesc,
creandu-mi povestea pe care mi-o doresc —
acasa, unde am liniste completa, intelegere.
Acasa acolo unde inainte a fost doar un apartament pe care l-am inchiriat,
iar o data ce s-a mutat si sotia mea in el,
a devenit acasa, camin, punandu-si amprenta in intreaga structura.

Pentru ca femeia face din casa, acasa.
Face un camin, un sanctuar, cum vrei tu sa ii spui.
Iar barbatul ofera protectie si siguranta.

Mi-as dori si tu sa simti acelasi lucru cand termini un curs cu o energie atat de misto…
doar atat:
„Doamne, abia astept sa ajung acasa”
in loc de „Mi-as mai dori inca un curs”.

Din moment ce citesti aceste randuri,
sunt sigur ca fie ti-ai format deja acel acasa,
fie esti foarte aproape de el.